ELENA GABRIELA LAZĂRA – Liceul Teoretic Balş

Premiul al III-lea

 

Miercuri la joi

Am ochii zig-zag în frunze de inox,

bretonul  îmi miroase a beton ,

iar pielea care  imi acoperă karma

e naftalină  într-un bol.

Pe mine-

să mă  ia doamna cu  coarne de cerb ,

să  îmi arate piper

pe ramuri de cireş

într-o miercuri la ora opt jumate,

la o ceainărie,

să  ne privim în ochii ei  de usturoi

pilindu-ne în foi scrise,

savurând sake.

Am aflat că ştiu că

toţi vor în vitrine

să îşi scoată dantura ,

să o fixeze pe umărul covorului,

să practice yoga ,

să îşi coloreze degetele cu sânge

de zmeură,

 la o bârfă

să facă ikebana din vorbe-băţ.

Atunci când eu zâmbesc

un pudel  aleargă în ghete roşii-

stăpâna după el,

iar doamna cu coarne de cerb suspină-

joi.

Pentru …

În fumul artificial scos de o ţigară uitată,

în cana de cafea, scrumul pluteşte în zaţ

ca o cameră sfărâmată în lumina

portocalie a lustrei.

Fumul artificial loveşte bărbia.

Eu îmi cos capul de gât cu aţă verde

ca el să nu plece cu gândul

rostogolindu-se pe covoare roşii de cinema.

Din rinchi cresc cabluri

de  televizor în mine

şi îmi ies prin coaste

sârme subţiri izolate

care se împletesc

şi fac aripi

pe care dulapul nu le cuprinde

fisurându-se în pene de pix.

Un  fluture zboară…

Din degetele mâinilor îmi ies elastice

care se prind şi se întind

în zgârciurile unghilor de la picioare.

Sete!

Nu a mai rămas decât să îmi scot ochii,

să mă ghemuiesc în mine

să îi liniştesc pe toţi –

în ei.